Suntem grabiti, suntem stresati, suntem mult prea prinsi in vartejul unei vieti haotice si obositoare fizic si mental ca sa mai avem timp sa constientizam amprenta pe care o punem, vrand-nevrand, asupra mediului inconjurator.

Bucatelele de sticla pe care nisipul si apele marii, in vesnicia lor nelinistita, le transforma in mici giuvaeruri , sunt de fapt, dovada a ceea ce spuneam mai sus.

Stiu… mergem la mare si privim soarele prin mica ferestruica sablata. Ce frumos e! Si apoi le aruncam, la fel de inconstienti…inapoi.

Din fericire,doar unii dintre noi.  :)

Pentru ca altii, printre care si Issa , aleg sa le redea “vinovatilor” nepasatori. Sub o alta forma… mult mai frumoasa. Si mult mai responsabila.

Leave a Reply